Cum să alegi o hotă de bucătărie: de ce mai puternică nu înseamnă întotdeauna mai bună

Alegerea unei hote de bucătărie începe adesea cu o singură întrebare:

„Câți metri cubi de aer pe oră trebuie să evacueze?”

Și tocmai aici apare una dintre cele mai frecvente greșeli.

Pe internet se mai întâlnește și astăzi formula conform căreia capacitatea hotei se calculează în funcție de suprafața întregii încăperi:

suprafața × înălțimea tavanului × 12–15 schimburi de aer pe oră.

Recunoaștem că, în trecut, și noi recomandam clienților noștri să folosească această formulă. La prima vedere, pare perfect logică și permite obținerea rapidă a unei valori concrete. Cu timpul însă, analizând recomandările producătorilor și confruntându-ne cu exemple reale de instalare și utilizare a hotelor, am ajuns la concluzia că această abordare este prea simplificată și nu reflectă întotdeauna modul în care ar trebui să funcționeze o hotă de bucătărie în practică.

Problema devine deosebit de evidentă în interioarele moderne, unde bucătăria este unită cu livingul, zona de dining sau alte spații. Într-o asemenea situație, formula presupune practic că hota trebuie să asigure schimbarea repetată a aerului din întreaga încăpere, deși rolul ei principal este cu totul altul: să capteze aerul contaminat direct deasupra plitei.

Pentru o bucătărie mică și separată, această metodă poate oferi încă valori relativ rezonabile. Dar atunci când bucătăria este unită cu livingul, zona de dining sau alte spații, rezultatele pot deveni complet nerealiste.

De exemplu, dacă un living cu bucătărie open-space are o suprafață de 70 m² și o înălțime a tavanului de 2,7 m, această formulă ar indica necesitatea unei hote cu o capacitate de peste 2000 m³/h.

Dar aveți într-adevăr nevoie de o hotă care să treacă prin ea de mai multe ori pe oră întregul volum de aer din living?

Nu.

Hota de bucătărie nu este destinată în primul rând ventilării întregului apartament sau a întregii case. Rolul ei este să capteze aburul, mirosurile, grăsimea și produsele de ardere chiar în locul în care acestea se formează — deasupra plitei — și să le evacueze în exterior.

Iar acest lucru schimbă fundamental modul în care ar trebui aleasă o hotă.

Hota nu trebuie să ventileze livingul

Imaginați-vă un living cu bucătărie open-space de 60–70 m².

Într-un capăt al încăperii se află canapeaua, iar în celălalt — insula de bucătărie cu plita. Atunci când gătiți, aerul contaminat apare în primul rând direct deasupra vaselor și tigăilor.

Sarcina hotei este să creeze un flux de aer care să capteze aceste particule și vapori înainte ca aceștia să se răspândească în încăpere.

Dacă hota captează eficient aburul deasupra plitei, nu este necesar ca ea să extragă aerul din colțul opus al livingului.

Mai mult decât atât, alegerea unei hote exclusiv în funcție de volumul întregului living cu bucătărie poate produce efectul opus: un debit de aer excesiv, zgomot, curenți de aer și presiune negativă în încăpere, fără ca eliminarea mirosurilor să devină neapărat mai eficientă.

De aceea, pentru o bucătărie open-space, întrebarea principală nu este:

„Care este volumul total de aer din apartamentul meu?”

Ci:

„Cât de eficient captează hota aerul contaminat direct deasupra plitei mele?”

Capacitatea este importantă, dar nu rezolvă totul

Orice hotă are o capacitate declarată în m³/h.

Dar valoarea din specificațiile tehnice nu garantează că hota instalată va evacua efectiv aceeași cantitate de aer.

Între ventilator și exterior există tubulatura de evacuare.

Și tocmai aici se poate pierde o parte importantă din performanța pentru care cumpărătorul a plătit.

Un traseu lung, numeroase coturi, îngustări, adaptoare, tubulatura flexibilă și o evacuare exterioară proiectată necorespunzător creează rezistență la trecerea aerului.

Ca rezultat, o hotă cu o capacitate nominală mare poate funcționa mai slab decât un model mai puțin puternic conectat la o tubulatură proiectată corect.

Producătorii de hote atrag, de asemenea, atenția asupra acestei probleme. Bosch recomandă utilizarea unei tubulaturi cu diametrul cât mai mare posibil, în special de 150 mm, și menționează că reducerea diametrului duce la creșterea nivelului de zgomot.

De aceea, o tubulatură corect proiectată este adesea mai importantă decât câteva sute de metri cubi în plus în specificațiile hotei.

Diametrul tubulaturii — unul dintre cei mai importanți parametri

Dacă hota este proiectată să funcționeze normal cu o tubulatură de 150 mm, este recomandat să păstrați acest diametru de la hotă până la evacuarea în exterior.

Nu are sens să instalați o hotă puternică și apoi să reduceți imediat diametrul, de exemplu, de la 150 mm la 120 mm doar pentru că „este mai comod”.

Imaginați-vă că instalați o pompă puternică, iar după aceasta reduceți considerabil diametrul conductei.

Ventilatorul continuă să încerce să împingă un volum mare de aer printr-o secțiune mai mică. Rezistența sistemului crește, debitul real de aer scade, iar zgomotul se mărește.

Tocmai de aceea, în recomandările producătorilor se întâlnește cerința de a utiliza o tubulatură de 150 mm. Bosch avertizează separat asupra creșterii nivelului de zgomot atunci când diametrul este mai mic de 120 mm.

Recomandarea noastră: dacă instalația permite, utilizați 150 mm și păstrați acest diametru până la evacuarea finală în exterior.

Cu cât mai puține coturi, cu atât mai bine

Tubulatura ideală pentru o hotă de bucătărie arată foarte simplu:

hotă → traseu scurt și drept → exterior.

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de această schemă, cu atât crește rezistența sistemului.

Sunt de evitat în special:

• numeroasele coturi;
• schimbările bruște de direcție;
• îngustările;
• traseele foarte lungi;
• tubulatura flexibilă;
• grilele și evacuările cu rezistență mare;
• clapetele antiretur alese necorespunzător.

Materialele DOE privind instalarea hotelor de bucătărie recomandă, de asemenea, ca traseul de evacuare să fie cât mai scurt și mai drept și să fie respectate cerințele producătorului privind diametrul acestuia.

De aceea, atunci când proiectați bucătăria, este mai bine să vă gândiți mai întâi la traseul aerului și abia apoi să alegeți modelul hotei.

De ce o hotă prea puternică poate deveni o problemă

Există o opinie foarte răspândită:

„Cu cât hota este mai puternică, cu atât mai bine.”

În practică, lucrurile nu stau întotdeauna așa.

O hotă foarte puternică poate crea o presiune negativă semnificativă în încăpere, în special atunci când aportul de aer proaspăt este insuficient.

În acest caz, aerul începe să pătrundă activ prin crăpături, uși, ferestre și alte locuri neprevăzute.

Pot apărea:

• curenți puternici de aer;
• uși care se trântesc sau devin greu de deschis;
• șuieratul aerului prin diferite spații;
• deplasarea obiectelor ușoare de pe blatul de lucru;
• zgomot crescut;
• funcționarea instabilă a altor echipamente;
• probleme cu aparatele care utilizează flacără deschisă.

Acest aspect trebuie tratat cu deosebită atenție în locuințele în care există aparate pe gaz, șemineu, sobă sau alte echipamente care funcționează prin ardere.

Atunci când aportul de aer este insuficient, o hotă puternică poate favoriza apariția tirajului invers: în loc ca produsele de ardere să fie evacuate normal, aerul poate începe să circule într-o direcție nedorită.

Materialele DOE avertizează direct că o hotă excesiv de puternică, fără un aport suficient de aer, poate crea presiune negativă și poate provoca tiraj invers.

Prin urmare, dacă în locuință există un șemineu, o sobă, un cazan pe gaz sau alte echipamente cu cameră de ardere deschisă, problema aportului de aer și a funcționării comune a tuturor sistemelor trebuie analizată separat împreună cu un specialist.

Exemplu real: când „mai puternică” s-a dovedit a fi mai rău

Am avut clienți care au instalat hote foarte puternice și ulterior au observat probleme neașteptate.

Deja la prima sau a doua treaptă, hota crea o presiune negativă atât de mare încât:

• apăreau curenți de aer evidenți;
• foile ușoare de hârtie se deplasau efectiv de pe blatul de lucru;
• ușile începeau să se comporte diferit;
• în prezența echipamentelor cu flacără deschisă puteau apărea probleme cu stabilitatea flăcării.

Iar clientul întreba, pe bună dreptate:

„De ce? Doar am cumpărat o hotă bună și puternică.”

Problema nu era faptul că hota era „proastă”.

Problema era că performanța hotei nu fusese corelată cu sistemul de ventilație și cu aportul de aer al locuinței.

Acesta este un aspect foarte important: hota nu funcționează independent de încăpere.

Ea evacuează aer.

Iar aerul evacuat trebuie înlocuit cu aer care intră de undeva în încăpere.

Într-un living mare cu bucătărie, captarea este deosebit de importantă

Dacă plita este amplasată pe o insulă, situația devine mai complicată.

În acest caz sunt deosebit de importante:

• dimensiunea corectă a hotei;
• distanța dintre hotă și plită;
• construcția și forma hotei;
• absența curenților puternici de aer transversal;
• tubulatura corectă;
• posibilitatea asigurării unui aport suficient de aer.

Dacă în apropierea insulei există o ușă deschisă, funcționează un sistem puternic de ventilație sau apare un curent de aer în încăpere, chiar și o hotă cu o capacitate foarte mare poate capta mai slab aburul.

Cu alte cuvinte, problema nu este întotdeauna lipsa „metrilor cubi”, ci aerodinamica încăperii.

Tocmai de aceea nu este corect să spunem pur și simplu:

„Aveți un living cu bucătărie de 70 m² — cumpărați o hotă de 1500 m³/h.”

Un asemenea sfat este prea simplificat.

Ce contează cu adevărat atunci când alegem o hotă

Pe scurt, recomandăm să analizați hota în următoarea ordine.

1. Dimensiunea și amplasarea corectă

Hota trebuie să acopere eficient plita și să fie amplasată la înălțimea corectă.

Acest lucru este deosebit de important pentru hotele insulare și plitele de dimensiuni mari.

2. Capacitatea de a capta eficient vaporii și impuritățile

Sarcina principală este să capteze aburul, grăsimea și mirosurile deasupra plitei, nu să schimbe tot aerul din living.

3. Capacitatea de extracție

Capacitatea trebuie să fie suficientă pentru captarea eficientă a aerului contaminat, însă nu are sens să urmărim cea mai mare valoare doar de dragul cifrei.

4. Tubulatura corectă

Dacă este posibil — 150 mm de la hotă până la evacuarea în exterior.

Fără îngustări inutile.

5. Număr minim de coturi

Cu cât traseul este mai scurt și mai drept, cu atât mai bine.

6. Aportul de aer

Dacă hota evacuează o cantitate mare de aer, trebuie să știm de unde va intra aerul care îl înlocuiește.

Într-o casă modernă și bine etanșată, acest aspect este deosebit de important.

7. Zgomotul

Nu analizați doar capacitatea maximă, ci și nivelul de zgomot la treptele pe care le veți utiliza efectiv.

O hotă foarte puternică, pe care evitați să o porniți din cauza zgomotului, nu este neapărat o alegere bună.

Ce facem dacă bucătăria este unită cu livingul?

Nu trebuie să calculăm automat capacitatea hotei pornind de la întreaga suprafață a spațiului comun.

Dacă aveți o bucătărie de 15 m² unită cu un living de 40 m², aceasta nu înseamnă că hota trebuie dimensionată pentru schimbarea repetată a întregului volum de aer din cei 55 m².

Hota trebuie în primul rând să elimine local aerul contaminat produs deasupra plitei.

După terminarea gătitului este însă recomandat să o lăsați să funcționeze încă o perioadă. Astfel pot fi eliminate vaporii și mirosurile rămase în încăpere.

Bosch recomandă, de asemenea, pornirea hotei înainte de începerea gătitului, astfel încât fluxul de aer să fie deja format atunci când apar aburul și vaporii.

De ce nu mai recomandăm calcularea hotei după formula „12–15 schimburi de aer”

Pentru că această formulă răspunde, de fapt, la o altă întrebare.

Ea tratează încăperea ca pe un singur volum de aer care trebuie reînnoit complet și periodic.

Dar hota de bucătărie are o altă funcție — ventilarea locală a zonei de gătit.

Este aproximativ ca și cum am încerca să răcim un singur calculator aflat în funcțiune, dar am calcula instalația de climatizare în funcție de suprafața întregii clădiri.

În loc să eliminăm contaminarea acolo unde apare, ajungem să deplasăm volume enorme de aer și să creăm probleme suplimentare.

Pentru ventilația generală a unei încăperi există sisteme separate și metode de calcul separate.

Hota de bucătărie nu înlocuiește sistemul de ventilație al întregii case.

Și atunci, ce hotă ar trebui să alegem?

Dacă simplificăm lucrurile cât mai mult:

Nu alegeți hota doar după numărul de metri cubi pe oră.

Mai întâi stabiliți:

1. unde este amplasată plita;
2. ce dimensiuni are;
3. ce tip de hotă va fi utilizat — de perete, încorporabilă sau insulară;
4. cât de bine va acoperi zona de gătit;
5. cum va fi realizat traseul de evacuare;
6. dacă poate fi păstrat diametrul de 150 mm până la evacuarea finală;
7. câte coturi va avea traseul;
8. de unde va intra în încăpere aerul care înlocuiește aerul evacuat;
9. dacă există în locuință aparate care utilizează flacără deschisă;
10. ce nivel de zgomot va avea hota în condiții reale de utilizare.

Abia după aceea are sens să analizăm capacitatea concretă a unui anumit model.

Regula principală

O hotă bună nu este neapărat hota cu cea mai mare capacitate.

O hotă bună este una amplasată corect deasupra plitei, care captează eficient aerul contaminat, este conectată la o tubulatură de evacuare proiectată corect și funcționează într-un sistem echilibrat în raport cu încăperea.

Uneori, o hotă de 600–800 m³/h, instalată corect, va funcționa mult mai eficient și mai silențios decât un model mai puternic conectat la o tubulatură lungă, redusă la 120 mm și cu mai multe coturi.

De aceea, atunci când alegeți o hotă, recomandăm să vă gândiți în primul rând nu la cea mai mare cifră înscrisă pe cutie, ci la modul în care aerul va circula de la plită până în exterior.

Și tocmai de aceea, o tubulatură de evacuare proiectată corect este adesea mai importantă decât încă 300–500 m³/h în specificațiile tehnice ale hotei.